Conspiratia

9

Gabrielle Ashe privea absenta pe fereastra limuzinei senatorului Sexton, în vreme ce aceasta se îndrepta prin traficul de dimineaţă către clădirea de birouri a senatorului. Se întreba cum naiba ajunsese în acest punct al vieţii ei. Asistenta personală a senatorului Sedgewick Sexton. În definitiv, doar asta fusese intenţia ei, nu?

"Sunt într-o limuzină,împreună cu viitorul preşedinte al Statelor Unite ale Americii."

Gabrielle privi dincolo de interiorul luxos al limuzinei către senator, care părea cufundat în gânduri. Îi admiră trăsăturile bine conturate şi ţinuta perfectă. Chiar arăta a preşedinte.

Gabrielle îl văzuse pe Sexton vorbind cu trei ani în urmă, pe vremea când era în anii terminali ai facultăţii de Ştiinţe Politice de la Universitatea Cornell. Nu o să uite niciodată cum scrutau ochii lui audienţa, ca şi cum ar fi transmis un mesaj direct spre ea — crede-mă. După discurs, Gabrielle se aşezase la coadă ca să îi strângă mâna lui Sexton.

— Gabrielle Ashe, îi zisese senatorul, citindu-i numele de pe ecuson. Un nume minunat pentru o tânără tot atât de minunată.

Ochii îi întăreau spusele.

— Mulţumesc,domnule,îi răspunse Gabrielle, simţind forţa bărbatului în vreme ce îi strângea mâna. Am fost cu adevărat impresionată de discursul dumneavoastră.

— Mă bucur să aud asta!

Sexton îi vârâse o carte de vizită în mână:

— Sunt permanent în căutare de minţi tinere şi strălucite care îmi împărtăşesc viziunea. După ce termini şcoala, caută-mă. Oamenii mei s-ar putea să aibă o slujbă pentru tine.

Gabrielle vru să-i mulţumească, dar senatorul trecuse deja la următoarea persoană din rând.Cu toate astea, în lunile care urmaseră, Gabrielle se trezise că urmăreşte cariera lui Sexton la televizor. Îl urmărea cu admiraţie cum se pronunţă categoric împotriva imenselor cheltuieli guvernamentale proclamând reducerile de buget, îndemnând Fiscul să lucreze mai eficient, atacând agenţiile şi chiar sprijinind anularea unor programe de servicii civile redundante. Apoi, când soţia senatorului murise pe neaşteptate într-un accident de maşină, Gabrielle urmărise uluită cum Sexton transformă ceea ce era negativ în pozitiv. Trecuse peste propria durere şi declarase lumii întregi că va candida la preşedinţie şi că îşi va dedica restul timpului din serviciul public memoriei soţiei dispărute. În acel moment, Gabrielle hotărâse fără nici o remuşcare că voia să lucreze cu echipa de campanie a senatorului Sexton.

Acum ajunsese în poziţia cea mai influenta pe care şi-o putuse dori.

Gabrielle îşi aminti de noaptea pe care o petrecuse cu Sexton în biroul lui îmbrăcat cu pluş şi se strâmbă, încercând să oprească imaginile stânjenitoare care îi veneau în minte. "Oare la ce mă gândeam?" Ştia că ar fi trebuit să reziste, dar cumva se trezise că nu era în stare. Sedgewick Sexton fusese idolul ei de atâta timp… şi când se gândise că o dorea.

Limuzina trecu peste o denivelare din asfalt, întrerupându-i lui Gabrielle şirul amintirilor.

— Te simţi bine? se interesă Sexton, care acum o urmarea atent.

Gabrielle schiţă un zâmbet vag:

— Foarte bine.

— Doar nu te gândeşti iar la bluful ăla, nu-i aşa?

Ea ridică din umeri:

— Încă mă îngrijorează un pic, recunosc.

— Las-o baltă. Blufurile au fost cel mai bun lucru din campania mea.

Gabrielle învăţase pe propria piele că bluful era echivalentul politic al scăpării de informaţii tendenţioase despre rival, cum ar fi că acesta tocmai folosea un aparat de mărire a penisului sau se abonase la o revistă deocheată. Bluful nu reprezenta o tactică strălucită, dar atunci când dădea rezultate, acestea erau senzaţionale.

Când însă i se răspundea cu aceeaşi monedă…

Căci aşa se şi întâmplase. Din partea Casei Albe. Cu vreo lună în urmă personalul de campanie al preşedintelui decisese, impulsionat de sondajele de opinie proaste, să treacă la atac şi lansase un zvon socotit adevărat, cum că senatorul Sexton avea o relaţie amoroasă cu asistenta lui personală, Gabrielle Ashe. Din nefericire pentru Casa Albă, nu existau dovezi. Un ferm adept al zicalei că apărarea cea mai bună e atacul dezlănţuit, senatorul Sexton prinsese din zbor ocazia de a lansa un nou atac furibund. Convocase o conferinţă naţională de presă în cursul căreia îşi proclamase nevinovăţia şi mânia. "Nu pot să cred, afirmase el, privind cu lacrimi de durere drept spre camerele de luat vederi, că preşedintele dezonorează amintirea soţiei mele prin astfel de minciuni rău intenţionate"

Rolul jucat de senatorul Sexton în faţa camerelor de luat vederi fusese atât de convingător, încât aproape nici Gabrielle nu mai ştia sigur dacă într-adevăr se culcase cu el sau nu. Văzând însă cât de uşor putea minţi el, Gabrielle îşi dăduse repede seama că senatorul Sexton era cu adevărat un om periculos.

În ultima vreme, chiar dacă era convinsă că ajunsese să sprijine cel mai puternic cal din cursa prezidenţială, Gabrielle începuse să se întrebe dacă îl sprijinea şi pe cel mai bun. Alucra în apropierea lui Sexton însemnase o experienţă dură — asemănătoare cu experienţa pe care ar fi încercat-o un copil care ar fi văzut ce înseamnă viaţa dincolo de studiourile Hollywood-ului, unde magia nu mai era ceea ce pretindea a fi.

Deşi credinţa lui Gabrielle în politica lui Sexton rămăsese intactă, femeia începea să aibă serioase dubii în privinţa persoanei în sine.

10

— Ceea ce îţi voi spune acum, Rachel, îi zise preşedintele, este clasificat ca "UMBRA". Este cu mult dincolo de nivelul tău de securitate.

Rachel simţi că se sufocă între pereţii fuzelajului. Preşedintele o adusese cu avionul până în insula Wallops, o invitase la bordul acestuia, îi turnase cafea, îi spusese cu francheţe că avea de gând să o folosească drept capital politic împotriva tatălui ei şi acum o anunţa că are de gând să îi ofere ilegal informaţii secrete. Oricât de afabil părea Zach Herney la suprafaţă, Rachel Sexton tocmai învăţase o lecţie importantă despre el: omul prelua controlul cu rapiditate.

— Cu două săptămâni în urmă, continuă preşedintele, uitându-se drept în ochii ei, NASA a făcut o descoperire.

Vorbele rămaseră suspendate o clipă în aer înainte ca Rachel să le poată pricepe. "O descoperire NASA?" Ultimele rapoarte de informaţii nu indicau nimic neobişnuit legat de agenţia spaţială. Bineînţeles însă că în zilele noastre o "descoperire NASA" însemna, de obicei, faptul că agenţia conştientizase că subevaluase cheltuielile unui proiect nou.

— Înainte de a continua această discuţie, reluă preşedintele, aş vrea să aflu dacă împărtăşeşti cinismul tatălui tău legat de explorarea spaţiului.

Rachel refuză să comenteze:

— Sper că nu m-aţi chemat aici ca să îmi cereţi să controlez ieşirile tatălui meu contra NASA.

Preşedintele râse:

— La naiba, nu. Am stat pe lângă Senat destul de mult ca să aflu că nimeni nu îl poate controla pe Sedgewick Sexton.

— Tata e un oportunist, domnule. Aşa sunt cei mai mulţi politicieni de succes. Din nefericire, NASA s-a transformat singură într-o astfel de ţintă.

Recentul şir de erori ale NASA devenise atât de nesuportat, încât lumea nu putea decât să râdă sau să plângă — sateliţi care se dezintegrau pe orbită, sonde spaţiale care nu mai trimiteau nici un semnal acasă, Staţia Spaţială Internaţională al cărei buget se umflase de zece ori, determinând statele membre să dea bir cu fugiţii ca şoarecii de pe un vas care tocmai se scufundă. Se pierduseră miliarde de dolari, iar senatorul Sexton profita la maximum din asta conducând valul de proteste — un val care părea predestinat a-l purta drept spre adresa 1 600 Pennsylvania Avenue.

— Recunosc că NASA s-a transformat într-un dezastru în ultima vreme, zise preşedintele. Oriunde m-aş uita în agenţie, nu văd decât un nou motiv de a tăia fonduri.