Графитовая фея (СИ)

- Протараторил! Faça assim duche para as almas de fibras ópticas e coloque-o para a tela! - exclamou Marina alegria e divulgado na cadeira para todos os lados.

Oleg olhou para Marina, o восседающую na cadeira, seus olhos enganador блеснули, e ele disse:

- Vossa Majestade, a deusa Você é nossa! Há um delicado pedido: tem que retirar todos os detetives de todos os livros.

- O que deles restará? Quem vai lutar por justiça? Quem vai proteger a reputação de ser da lei?

- Eu peço para limpar os detetives dos livros, e não da vida!

- E como é que nós vamos corrigir livro que partiram para o outro mundo de escritores? Onde estamos autores tome-se, se não no mundo? - perguntou Marina.

- Deve-se estabelecer uma lei segundo a qual todos os personagens de livros devem ser vivo até o fim do livro.

- Isso é impossível! Que Você me perdeu?

- Ele passou, disse Oleg e saiu através da parede.

- E o que ele fugiu? - voltou-se Marina, a Ninfa Игоревне. - E poderia ainda falar comigo. Ele tem uma proposta interessante e trata de duche. Dê-me o livro da mesa, Você, pessoalmente, liam? Todos os personagens estão vivos? Por que o livro retrata a amber? Ele que, pela alma dos homens é responsável ou por sua atitude mental?

- Marina, o livro morre um ente querido personagem principal.

- Isso é errado! Se é amado, isso significa que ele é um homem. E os homens - é Адамы, e eles são necessários para a criação de uma espécie. E tem a oportunidade de reviver um ente querido triste heroína?

- Ele tem trauma - folhear um livro, проговорила Ninfa Игоревна. - Como o homem é um todo, e como o pensador - morto.

- Mas se o cérebro morreu, o homem é considerado morto. Você me sobre a alma diga, onde está a sua alma? No livro está escrito, onde está a sua alma? Devemos chamar por fax a sua alma e reintegrar-lo como protagonista da série.

- Então ele será um homem morto vivo! - exclamou a Ninfa Игоревна com redondos de espanto os olhos.

- Agora não é sobre isso. Podemos neste livro prescindir de detetives? - o avidamente, perguntou Marina.

- E nós, que devemos fazer? Animar os heróis e remover todos os detetives? E se está lá o roubo de safiras, o detetive será essencial.

- Vamos entrar no livro, como o grafite purificadores de duche heróis.

Com essa proposta, a mulher apenas balançou a cabeça.

Deus olhou desde os céus, a Графитовую fada e abençoou-a por uma boa causa:

- Marina, tu serás o Grafite é uma deusa.

Mas ela parecia que uma parte de sua força se foi ela jovem ou o seu dobro.

Natalia Патрацкая

Графитовая fairy

Marina cunosc foarte bine propria неуемный natura și nenumărate dorințe. Și acum ea stătea pe negru birou de calculator și бредила ciudat idee cum de a deveni Virtuale zână. De ce este ea avea nevoie de ea nu știa, dar a vrut să devină unic și atotputernic.

Putere asupra oamenilor ea nu a fost niciodată, dar ea a fost alb-negru carte de vizită cu cu litere strălucitoare, pe care stătea numele ei și telefon cu fax, prin care au trimis vizibile de texte și imagini. Ea s-a gândit cu privire la modul ei de a deveni Virtuale zână cu originea de la locomotivă.

Ea почесала согнутым deget bărbia, de parcă în maxilare se afla creierul, și s-a uitat gânditor la голубоватое cer, pe care pluteau nori albi. Nimic nou la orizont nu a fost, a vrut să-i viu de a sta pe un nor si sa vorbesti cu picioarele în лаковых сапожках.

Ce prostie vine în cap! Marina почесала pentru ureche, pentru că ureche la creier mai aproape de bărbie. Apoi, mâna a ajuns la frunte și la nas, în care creierul nu a fost niciodată. Și ea a avut nevoie creierul pentru a veni cu o idee: cum de a deveni Графитовой zeita! Este atât de simplu! În acest moment, ea pur și simplu fizic simțit că l-au luat pentru шкирку și-au dus la plafonul încăperii.

În aer avut loc cuvintele:

- Eu sunt Dumnezeu, și tu ești nimeni!

Marina trezit pe podea. În încăpere nu mai era nimeni, absolut pe nimeni. Ferestrele și ușile au fost închise. Ea a devenit melancolic. Ea a amintit de o zicala: de mult vrei să - malo vei primi. Fata frecat ушибленное corpul.

Ea a vrut ca trupul ei nu dureau din cauza care se încadrează din tavan la podea. Și corpul a încetat să mai doară. Ea a oftat, s-a ridicat de pe podea, încet a ajuns la scaun, ci pentru a sta pe el, nu a devenit. Ea sa uitat înapoi: tronului și slujitorii pentru a proaspetei zane nu a fost. Pe computer проклюнулась ecran.

În ușa batut și au strigat numele ei. Cineva a încercat să bage cheia în gaura cheii, dar ușa a fost ferm închisă la străin de invazie. Zana pe nume Marina păstrat regatului sub tăcere. Dureros зачесались degetele de la mâini, ea s-a uitat la ele: pe degetele de la picioare au crescut unghiile și загнулись drăguț спиралькой.

Зачесалась cap și pe umeri, au început să coboare simple fire de păr. Ea нагнулась la picioarele: din sandale scos întunecate bucle de unghii. Îmbrăcăminte трещала la cusături, de sân a crescut in ochii mei.

Marina s-a uitat la tine în oglindă: ochii au fost inchise, îmbrăcăminte лохмотьями s-a făcut pe загорелом corpul.

- Ah! Iar! Ah-ah-ah! - a strigat Marina истошным voce.

Din partea cealaltă a ușii oamenii de strigăt взбесились, împreună надавили pe ușa de lemn și de scos. În camera ввалились angajații și sportivii de la sala de sport. În formă de zane ei a căzut pe podea în fața ei în genunchi, de parcă cineva a secerat picioarele lor.

- Oh, Doamne! - прокричала Marina.

- Fată, tu ai vrut să fie o zână? Deci, fii cu ea! Iar eu sunt în concediu plec. Eu nu sunt un sclav timp de secole, de a lucra fără vacanta! Obosit. Bolnavi, zeita! - a venit de sus vocea lui Dumnezeu.

Oamenii care stau pe podea, сжались de frică și de genunchi au început să ne smulgem afară din cameră. Ochii lor затравленно rătăceau în figura Marina.

- Unde ai toate выползаете? - m-a întrebat Marina înfricoșător voce. - Vei fi apostolii mei!

- Cum zici, regina esti noastră Графитовая, - проговорила omniprezentă Nimfă I., ea repede a venit de la sine.

Firește, nimeni Marina Virtuală zână nu a crezut, dar alte titluri de oțel осыпать din cap pana in picioare. Un fapt interesant, dar oamenii l-au ascultat! Ea затребовала sine опочивальню cu alb și dungi negre. Ea a vrut un castron, tăiate în alb și negru cu perle. Dorința de rapid au fost efectuate animale de servitori.

În a doua zi Marina a cerut adune fiarele, vopsea pieile lor în culoarea grafit sau un simplu creion și pune în celulele albe. Toate nuanțele de culoare neagră, au intrat în uz de la cei care lingușitor a crezut într-o nouă altar - Графитовую zeiță.

În a treia zi Marina obosit de a juca în zână. Ea a fost obosit de propriul corp, ea a vrut să fie aceeași fată și nu chiar o zână! Dar Dumnezeu a plecat în concediu și nu a spus, la numărul de zile sau de secole el a fost plecat. Marina a devenit pentru a rupe gânduri noi, ea a vrut controlul asupra tuturor oamenilor de pe planeta, nu doar pe colegii de clasă! Și nici mai mult nici mai puțin! Peste toate!

Și cum Dumnezeu toți oamenii gestionează? Și atunci ea și-a amintit că există diferite religie, înseamnă că ea ar trebui să nu pentru toți oamenii de urmat, ci doar pentru ortodocși. A suflat un oftat de ușurare!

Toată viața командовала numai ei, și aici este necesar de a domni peste toate! Nu, este fundamental nu a vrut să fie o zână! Trei zile s-a odihnit Dumnezeu - și putea reveni la locul de muncă! Obosit De Marina. Oh, a obosit!

Fiare de neobișnuită de culoare au devenit răi. Peste împrejurimile stătea bestiale hohote. A latrat vopsite într-o culoare de câine. Marina s-a uitat pe sine și взревела la unison fiarelor.

În cameră a intrat Nimfă I.:

- Ce прикажете, Înălțimea Voastră?

- Eu sunt zana! Am aproape o zeita!

- Iartă-mă, Marina, dar pământești poziții nu există titlul de 'zeita', dar este un rege, printesa, președinte.